luni, 11 februarie 2013

Nu ne spunem nimic

   Am zis c-am să scriu despre voi cei pe care pe care vă urăsc, numeroşi de alt fel, dar şi despre voi cei pe care vă iubesc, dar mi-am promis încă de când ne stim, că n-am să scriu despre tine şi uite-mă aici călcându-mi promisiunea faţă de mine, nici nu ştiu de ce mă mir aşa fac mereu.
   Cum zicea şi o altă vorbă '' deşteaptă'' avem mii de minute gratuite să nu ne spunem nimic, ştii câteodată aş vrea să trăiesc în trecut fără telefon mobil, fără net, că nici dacă ai vrea să dai de mine nu ai putea, însă când mă uit la ecranul telefonului de milioane de ori şi nu-ţi văd numele, şi aştept, aştept, încerc să mă abţin să nu te sun, să nu fiu sufocantă, că da... aşa trebuie. Ah, şi mi-e dor de sentimentalismele şi lacrimogenismele, de conversaţiile de ore întregi, de mesajele de la 3 noaptea pe care le-am salvat prin telefon doar să le recitesc când îmi lipseşti. Iar de ţi-aş zice toate acestea ai începe să-mi explici că m-am ataşat eu prea tare, că vreau prea multe, însă nu-ţi cer decât să-mi dai cu ce m-ai obişnuit până acum. Poate că-i adevărat, poate e prea mult , poate câteodată nu simt nimic şi parcă urăsc tot şi pe oricine, dar nu vreau să renunţ acum, nu vreau,şi nu aş fii găsit un mod mai bun să-ţi zic toate acestea, căci de fiecare dată când încerc  mă pierd în idei, ce am în cap şi ce vorbe îmi ies din gura n-au nicio treabă una cu alta.
 Chiar şi acum când scriu cred că m-am pierdut în toate vorbele, prea multe de spus, atât de puţine cuvinte.

joi, 24 ianuarie 2013

Cinamenă

Hai, apropie-te,
Umple camera cu a ta bătaie de inimă
Să-ţi simt respiraţia uşoară
Acum şi pentru a mia oară
Să-ţi vad paşii cum se imprimă,
Pe podea.

În camera asta rece,
Miroase a ţigări, cafea şi puţin parfum de-al meu
Că am adormit cu hainele de aseară
Rochia lungă, puţin cam decoltată
O reanalizez acum.
Brăţară de la tine, abandonată
Se scurge uşor de pe masa.
Pun o melodie pe repeat
Parcă la auzul ei am amorţit.
Haine peste tot.
Dezordonată, parcă prea dezordonată sunt.
Cu toate astea mereu mi s-a părut,
Ca mă înţeleg mai bine-n haos.
Uite oglinda, uite un necunoscut.
Căci nu sunt eu, şi nu eşti nici tu.

http://www.youtube.com/watch?v=yRmcGCZdvEA

duminică, 13 ianuarie 2013

Floarea

Într-un câmp pustiu s-a născut o floare
Şi-au numit-o simplu Floare.
Soarele al ei tata,
O îndrăgea atât de tare
Căci portocaliul ce îi domina
Petalele încă firave,
Îi uimea şi pe măracini,
Şi aşa a decis şi ploaia
S-o ude doar cu picături calde,
Şi totul era al ei
Totul îi aparţinea,
Însă floarea era atât de tristă
Cuprinsă în locul acesta atât de pustiu şi rece,
Ce îi subminau frumuseţile în fiecare zi,
Ea îşi aştepta iubirea.
Ea, naiva, mai spera în prinţi
Mai spera că are cineva să o rupă
S-o scape, dar oare a venit deja?

sâmbătă, 12 ianuarie 2013

Discuţii aberante

Stau şi le dau o fărâmă de îndoială fiecărui cuvânt care îmi apare pe ecranul acesta atât de prăfuit al laptop-ului şi încerc să nu le distrug prea tare analizându-le, gândindu-mă la fiecare înţeles ascus al fiecăruia, şi pentru prima dată, nu înţeleg ce vrei să zici, ce ai vrea să-mi spui cu toate acestea şi simt că pur şi simplu îmi ies din fire. Mă duc până în bucătărie, să îmi fac o cafea, că până la urmă ce contează că-i târziu, oricum nu dormeam in noapte asta. Mă îndrept timid iar spre ecran, aşteptând o replică lamuritoare de a ta, în timp pe fundal răsună una dintre cele mai frumoase piese, însă replica nu vine, când de fapt e ceva, care mai rău mă enervează. Poate niciodată n-am realizat căt de mult mă macină incertitudinea asta, poate că exagerez, poate. Sper că o fac, mai mult pentru mine, decât pentru propria-mi sănătate mintală, pe care mi-o tot sufoc cu tendinţa asta obositoare de a exagera, în momente în care chiar nu ar trebui.
Iar se rezumă noaptea mea, într-o cană fierbinte de cafea, căci tu te scuzi frumos, şi mă laşi pe mine cu ideile astea sălbatice, şi nu e că aş putea să-ţi zic ceva, fiindcă nu am niciun drept şi nu ştiu dacă voi avea.
Numai melodia aia e de vină, numai ea îmi induce stări d-astea, dar cum să mă despart de ea, e prea adevărată. Încerc să dau vina pe orice, dar numai pe mine nu, trebuie să-mi revin, mă duc să citesc o carte şi s-o dau în sentimentalisme până dimineaţa.


http://www.youtube.com/watch?v=F2YJbTrxeos

luni, 24 decembrie 2012

Mulţumesc

Când a plecat el,
Sângele n-a mai curs prin vene,
Creierul a luat pauză
Şi am intrat în sevraj.

Dar ai apărut tu
Şi m-ai făcut sa uit în fiecare zi
Câte puţin.
N-a fost nevoie să vorbesc,
Tu ştiai deja. Tot.

Şi dacă unele drumuri sunt prea scurte
Ce rost are să mergi pe lângă?
Căci totul are acelaşi final.

Iar dacă ai plecat,
Eu cum o sa mai uit?
De ce-am sa fug spre casa?
Şi poate că-mi pare rău
Nu-i de ajuns.



luni, 17 decembrie 2012

Sub o lacrimă de argint

De-ai fi o carte,
Ţi-aş rupe cuvintele
Ca să te ascund,
Sub o lacrimă de argint.

Te-aş fura pe tine
Să te-arunc în mare,
Doar c-o scrisoare
Să vad dacă te întorci la mine.

Nu uita că ai să mă găseşti
Sub o lacrimă de argint.
Că acolo mi-am făcut loc
Să te aştept un secol.

Chiar dacă n-ai să te întorci
Nu-mi va părea rău
Căci ştiu că mi-ai păstrat cuvintele,
Şi mai ştiu că ai să-ţi aminteşti
Că n-am să mor aşa uşor în tine,
Căci ştiu că ţi-am ocupat,
Puţin din minte,
Puţin din inima.

Îţi cer doar să nu te îneci
În marea de cuvinte,
Îţi cer doar să-ţi găseşti o şansă.