sâmbătă, 12 ianuarie 2013

Discuţii aberante

Stau şi le dau o fărâmă de îndoială fiecărui cuvânt care îmi apare pe ecranul acesta atât de prăfuit al laptop-ului şi încerc să nu le distrug prea tare analizându-le, gândindu-mă la fiecare înţeles ascus al fiecăruia, şi pentru prima dată, nu înţeleg ce vrei să zici, ce ai vrea să-mi spui cu toate acestea şi simt că pur şi simplu îmi ies din fire. Mă duc până în bucătărie, să îmi fac o cafea, că până la urmă ce contează că-i târziu, oricum nu dormeam in noapte asta. Mă îndrept timid iar spre ecran, aşteptând o replică lamuritoare de a ta, în timp pe fundal răsună una dintre cele mai frumoase piese, însă replica nu vine, când de fapt e ceva, care mai rău mă enervează. Poate niciodată n-am realizat căt de mult mă macină incertitudinea asta, poate că exagerez, poate. Sper că o fac, mai mult pentru mine, decât pentru propria-mi sănătate mintală, pe care mi-o tot sufoc cu tendinţa asta obositoare de a exagera, în momente în care chiar nu ar trebui.
Iar se rezumă noaptea mea, într-o cană fierbinte de cafea, căci tu te scuzi frumos, şi mă laşi pe mine cu ideile astea sălbatice, şi nu e că aş putea să-ţi zic ceva, fiindcă nu am niciun drept şi nu ştiu dacă voi avea.
Numai melodia aia e de vină, numai ea îmi induce stări d-astea, dar cum să mă despart de ea, e prea adevărată. Încerc să dau vina pe orice, dar numai pe mine nu, trebuie să-mi revin, mă duc să citesc o carte şi s-o dau în sentimentalisme până dimineaţa.


http://www.youtube.com/watch?v=F2YJbTrxeos

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu