S-a stins şi noaptea

 era cam 2 dimineaţa..
                iar eu sperăm să nu mă prindă răsăritul încă trează.

Erau ceva frimituri pe masa din bucătărie de azi dimineaţa,
Ceaşca aceea galbenă din colţ stătea să cadă.
Afara era frig, mult prea frig, dar stăteam cu fereastra deschisă
Doar ca să-mi amorţească braţele,
Poate aşa s-ar închide şi noaptea peste mine,
Dar la sfârşit să mă lase vie.

Mi-aş mai păcăli puţin simţurile
 Şi aş mai rămâne un timp,
Să-mi las mintea să scrie pentru mine.
Să spună că mi-e dor de ieri
Şi că visez la mâine.
Păcat că umărul stâng era atât de rece,
Nici să-l mişc nu mai puteam.

  M-am ridicat, am plecat încet în cealaltă cameră. Se pare că s-a stins şi noaptea aceasta pentru mine.