luni, 24 decembrie 2012

Mulţumesc

Când a plecat el,
Sângele n-a mai curs prin vene,
Creierul a luat pauză
Şi am intrat în sevraj.

Dar ai apărut tu
Şi m-ai făcut sa uit în fiecare zi
Câte puţin.
N-a fost nevoie să vorbesc,
Tu ştiai deja. Tot.

Şi dacă unele drumuri sunt prea scurte
Ce rost are să mergi pe lângă?
Căci totul are acelaşi final.

Iar dacă ai plecat,
Eu cum o sa mai uit?
De ce-am sa fug spre casa?
Şi poate că-mi pare rău
Nu-i de ajuns.



luni, 17 decembrie 2012

Sub o lacrimă de argint

De-ai fi o carte,
Ţi-aş rupe cuvintele
Ca să te ascund,
Sub o lacrimă de argint.

Te-aş fura pe tine
Să te-arunc în mare,
Doar c-o scrisoare
Să vad dacă te întorci la mine.

Nu uita că ai să mă găseşti
Sub o lacrimă de argint.
Că acolo mi-am făcut loc
Să te aştept un secol.

Chiar dacă n-ai să te întorci
Nu-mi va părea rău
Căci ştiu că mi-ai păstrat cuvintele,
Şi mai ştiu că ai să-ţi aminteşti
Că n-am să mor aşa uşor în tine,
Căci ştiu că ţi-am ocupat,
Puţin din minte,
Puţin din inima.

Îţi cer doar să nu te îneci
În marea de cuvinte,
Îţi cer doar să-ţi găseşti o şansă.








luni, 10 decembrie 2012

Femeie într-o nuanţă

Tu , femeie a amurgului,
De te-ai întrupa într-o  fiinţa reală
Ca să te simt,
Căci nu vreau să te pierd
În lumea străină.
Aşa că te las cu un ac
Să-mi scrii pe pereţii trupului.

Femeie de foc,
De-ai trăi în mine
M-aş stinge în plăcerea
De a te salva.
Femeie într-o nuanţă,
Femeie cu părul amar,
Cu chip de copil
De-un alb adânc
 rămâi.

Femeie, cuprinde-mă
Adună-mi nimicul.
Un nimic ce nu s-a născut,
Ci doar era.
Tu rupe-l în mii de fâşii
Coase-le în mine,
Şi transforma-l în ceva.
Dă-mi din nou un sens.



sâmbătă, 8 decembrie 2012

Să ne întâlnim cu prietenii tăi

Vreau să plec,
Să plec de aici,
Să plec departe.
Să ne urcăm într-o maşina
Să pornim muzica
Şi să plecăm spre nicăieri.
Să privesc pe fereastră cum las totul în urma
Dar ce contează? Sunt cu tine.
Să râd nebuneşte la glumele tale
Să absorb şoseaua infinită
Să plouă puţin într-o zi cu soare.

Să ne găsim un hotel ieftin
Şi să stăm în pat toată ziua
Iar seara să ne întâlnim cu prietenii tăi la o bere.

miercuri, 5 decembrie 2012

S-a stins şi noaptea

 era cam 2 dimineaţa..
                iar eu sperăm să nu mă prindă răsăritul încă trează.

Erau ceva frimituri pe masa din bucătărie de azi dimineaţa,
Ceaşca aceea galbenă din colţ stătea să cadă.
Afara era frig, mult prea frig, dar stăteam cu fereastra deschisă
Doar ca să-mi amorţească braţele,
Poate aşa s-ar închide şi noaptea peste mine,
Dar la sfârşit să mă lase vie.

Mi-aş mai păcăli puţin simţurile
 Şi aş mai rămâne un timp,
Să-mi las mintea să scrie pentru mine.
Să spună că mi-e dor de ieri
Şi că visez la mâine.
Păcat că umărul stâng era atât de rece,
Nici să-l mişc nu mai puteam.

  M-am ridicat, am plecat încet în cealaltă cameră. Se pare că s-a stins şi noaptea aceasta pentru mine.